Sub fulgii care-n pace cad, si rugaciuni ne spun,
Un mic copil cu ochii mari, statea si astepta.
Privind in zare undeva, privirea ii sclipea,
Un biet copil cu soare-n ochi si buze rosii tremurande,
Ce astepta cuminte foc, minuni de nu stiu unde!
Dar zarea alba larga e, si frigul se-nteteste,
In jurul lui doar vantul sec in soapte povesteste.
Iar fulgii mici si jucausi ii canta un colind;
Sunt ingeri firavi ce-i danseaza lent in gand!
Dar copilasul este trist, caci nimeni nu-i cu el,
Doar un catel prin nea fugind, il bucura nitel.
Pe micul chip prea abatut, cu bucle ca de aur,
Ce-n ochi, mici indoieli ascund, si-n suflet un tezaur,
Un gand umbreste al lui chip, copil nascut din vise,
Avand in suflet aripi largi spre zbor mereu deschise.
Dar singur e, cine sa-i spuna, ca astazi e Craciun,
Ca-n iarna asta chiar de-i singur un Mos este pe drum?
Si-atunci trimite Doamne ingeri, in ochi inlacrimati,
Si fa iubirea sa incalzeasca pe cei infrigurati,
Nici un copil sa nu stea singur in seara de Craciun!
Asculta-mi rugamintea Doamne si fa minuni acum!
Si da-i raspuns la intrebari, unui micut copil,
Sa simta cum un Mos Craciun pe geam intra tiptil,
Si bucuria sa-i sclipeasca in ochii inocenti,
Macar un vis sa -nlocuiasca acei parinti absenti!
Desi nu e craciunul,fiind prima data cand citesc poezioara,ma regasesc in ea.. E creatie proprie ?:)
RăspundețiȘtergere