O inima perfecta

Se povesteste ca într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, în jurul lui s-au strâns o multime de oameni care îi admirau inima: era într-adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, din multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii tale nu se compara cu frumusetea inimii mele...

Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu a lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrici, locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, si acolo se vedeau rani larg deschise, înca sângerânde.

- Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? îsi sopteau uimiti oamenii.

Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:

- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea! Este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere!

- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu as schimba niciodata inima mea cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste locului ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea... A iubi implica întotdeauna un oarecare risc. Si, desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care am avut-o,si cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii, a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânul.

Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrici si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de acum dragostea din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat,au zâmbit si au pornit împreuna la drum.

Cât de trist este sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept! O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...


Asa este si inima ta?