Aberez!

Sunt revoltata! Si sunt foarte revoltata pentru ca nimeni nu ma intelege! Toata lumea zice ca exagerez si ca viata mea e de fapt foarte roz, da' nu-mi convine mie nimic niciodata. Poate sunt mai pretentioasa si ii zic omului in fata tot ce am de zis, dar acum ma deranjeaza ca am cateva de zis si din anumite motive trebuie sa-mi tin gura. E groaznic!
Asta e...uneori trebuie sa ne resmnam cu anumite situatii si poate ca trebuie chiar sa privim cu optimism inainte chiar daca afara fulgera si tuna. Nu e tocmai genul meu sa fiu optimista si pozitiva si sa imprastii zambete peste tot dar nici sa inchid ochii si sa tolerez tot felul de comportamente si situatii la nesfarsit. Am si eu limitele mele, si de la un timp m-am cam saturat. M-am saturat sa fiu mama ranitilor si sa-mi dau seama la final ca pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti! Asa sunt eu...ma misca orice... Si pan' la urma tot eu am de pierdut, asa ca vorba aia...e mai usor sa fi rau cu tine cand vrei sa fi bun si n-ai cu cine!
Oricum...ma bucur ca printre atatia "rechini" mai am si cativa prieteni si cateva persoane aproape care ma apreciaza si care incearca sa ma consoloze de fiecare data. D-asta ii si iubesc eu atat de mult, chiar daca nu le arat asta de fiecare data!
Mda...deja am inceput sa bat campii si chiar nu mi-am propus sa fac din blog-ul asta un jurnal online. Dar acum vroiam sa mai postez ceva si m-am simtit prea nasol ca sa ma gandesc la ceva amuzant...:( Data viitoare promit ca o sa ma gandesc la ceva funny.