Psihologia aşa cum o ştim astăzi este o ştiinţă
relativ nouă. De la începuturile ei au existat experimente care i-a
ajutat pe oameni să-şi înţeleagă motivaţiile şi acţiunile, dar şi
experimente care au scăpat de sub control.
Revista americană „Brainz“ a dezvăluit 10 experimente psihologice care s-au terminat dramatic. 10. Închisoarea Stanford
În 1971, psihologul Philip Zimbardo a vrut să vadă modul în care ajung oamenii să se conformeze cu rolul social în care sunt distribuiţi la un moment dat. Zimbardo a folosit studenţi voluntari, care ar fi trebuit să trăiască vreme de două săptămâni ca deţinuţi şi gardieni într-o clădire asemănătoare unei închisori. Rezultatele experimentului au fost teribile. Studenţi obişnuiţi s-au transformat în gardieni sadici şi răi sau în deţinuţi umili. După doar 6 zile, din cauza modului în care degenerau lucrurile, Zimbardo a fost nevoit să încheie experimentul.
9. Monstrul
În cadrul acestui experiment, realizat în 1939, 22 de copii orfani, 10 dintre ei bâlbâiţi, au fost separaţi în două grupuri egale: primul alături de un logoped care lăuda orice progres al copiilor, indiferent cât era de nesemnificativ, iar al doilea alături de un logoped care, dimpotrivă, critica aspru cea mai mică greşeală. Concluzia: sănătatea psihică a copiilor din cel de-al doilea grup a fost afectată grav şi pe termen lung.
8. MK-ULTRA
Experimentul MK-ULTRA a fost condus de către CIA în anii '50-'60, tema fiind strict-secretă. Cert este că unul dintre subiecţii experimentului a fost Theodore Kaczynski, cunoscut drept Unabomber, care ulterior a devenit ucigaş în serie. De asemenea, şeful cercetărilor s-a sinucis, aruncându-se de la etajul 13 al unui hotel.
7. Elefanţi şi LSD
În 1962, Warren Thomas, directorul grădinii zoologice din Oklahoma City, a administrat unui elefant 3.000 de doze de LSD, încercând să afle dacă drogul îi poate induce animalului starea numită „musth“ - o stare specifică elefanţilor, care se manifestă periodic prin agresivitate extremă. Singurul lucru care s-a întâmplat a fost moartea aproape instantanee a pahidermului.
6. Experimentul Milgram
În 1963, când atrocităţile Holocaustului erau încă proaspete, Stanley Milgram a încercat să afle dacă a fost ceva special în legătură cu poporul german, ceva care să-i fi determinat să comită actele de cruzime. Milgram a cerut participanţilor la studiu să pună întrebări unei persoane conectate la un aparat de electroşocuri. De fiecare dată când persoana respectivă răspundea incorect era electrocutată la comanda conducătorului experimentului, iar voltajul creştea mereu. Evident, persoana era un actor, iar electroşocul doar simulat. Rezultatul: participanţii la experiment continuau să administreze şocurile la comanda conducătorului, deşi „viztima“ urla de durere.
5. Tony LaMadrid
Într-un program început în 1983, mai mulţi schizofrenici aflaţi sub tratament au încetat să-şi mai ia medicamentele. Ideea experimentului era de a obţine informaţii, cu ajutorul cărora medicii să vindece schizofrenia. Din păcate, pacienţii s-au simţit mult mai rău, iar unui dintre ei, Tony LaMadrid, s-a sinucis, aruncându-se de la etajul 6.
4. Camera disperării
Experimentul condus de psihologul Harry Harlow în anii '70, a dus la apariţia mişcărilor pentru protejarea animalelor. În studiul său, Harlow folosea maimuţe, pe care le închidea în aşa numitele camere ale disperării, unde animalele trăiau perioade lungi de timp în perfectă izolare. Maimuţele au înnebunit, iar două dintre ele s-au înfometat până la moarte.
3. Al treilea val
Experimentul din 1967 a încercat să demonstreze că până şi cele mai democratice societăţi pot fi atrase de filosofia fascistă. Într-o clasă de elevi de liceu, consucătorul experimentului a creat un sistem social, în care anumiţi elevi erau consideraţi membri ai unui ordin superior şi privilegiat. Consecinţa a fost faptul că elevii „privilegiaţi“ au dezvoltat tendinţa de a-i exclude şi a-i tortura fizic şi psihic pe cei consideraţi din afara ordinului superior.
2. Terapia „aversiune faţă de homosexuali“
În anii '60, homosexualitatea era adesea considerată o boală psihică, drept pentru care destui reprezentanţi ai acestei minorităţi sexuale aveau convingerea că sunt bolnavi. Drept urmare, mulţi dintre aceştia au acceptat să fie supuşi terapiei „aversiune faţă de homosexuali“, care presupunea, printre altele, administrarea de şocuri electrice. Rezultatul: în loc să se „vindece“ de homosexualitate, subiecţii s-au ales cu traume psihice grave.
1. David Reimer
În 1966, când avea doar 8 luni, David Reimer a fost supus unei operaţii de circumcizie care a mers rău. Rana s-a infectat, iar David şi-a pierdut penisul. Atunci, psihologul John Money a sugerat că băiatul ar putea avea parte, totuşi, o viaţă normală dacă i s-ar face o operaţie de schimbare de sex. Părinţii au acceptat soluţia oferită, fără să ştie că, de fapt, Money conducea un experiment care urma să demonstreze că particularităţile sexului masculin sau feminin nu sunt înnăscute, ci dobândite pe parcursul vieţii. Operaţia a avut loc, iar David a devenit Brenda. Urmarea: deşi avea vagin, Brenda se comporta ca un băiat din toate punctele de vedere. În consecinţă, familia Reimer s-a destrămat, iar David s-a sinucis când a împlinit 38 de ani.
